Includerea dreptului privat roman printre disciplinele de studiu a specialităţii „Drept” se justifică prin faptul ridicării de către studenţi a nivelului de cultură generală. Disciplina Drept privat roman prezintă un avantaj însemnat, deoarece permite şi facilitează înţelegerea legislaţiei contemporane. De fapt, dreptul privat roman constituie o bază, o primă treaptă a jurisprudenţei în general.
Scopul acestei discipline este cunoaşterea instituţiilor şi legilor romane, dreptul roman fiind un important instrument de educaţie juridică, oferind în acelaşi timp specialistului o importantă bază documentară şi ştiinţifică.
Cercetarea şi studiul perseverent al dreptului roman oferă pentru cei care îmbrăţişează cariera dreptului, să-şi formeze deprinderi care să le permită o analiză profundă a fenomenului juridic, o folosire corectă a judecăţilor logice, o interpretare veridică a normelor de drept şi o soluţionare echitabilă a speţelor.
Totodată, Dreptul Romei Antice reprezintă o pagină importantă în evoluţia lumii, şi evoluţia dreptului îndeosebi. Succesul dreptului roman nu în ultimul rând se explică prin măiestria juriştilor romani, prestigiul profesiei lor.
În Roma Antică s-au dezvoltat aşa categorii şi instituţii juridice, cum sunt forma de exprimare a normelor juridice, tehnica juridică, acţiunea, procedura judiciară ş.a., care şi-au păstrat aceleaşi caracteristici până în ziua de astăzi.
Multe termene juridice utilizate de societate contemporană au fost formulate de juriştii Romei Antice, care au pus temelia apariţiei ştiinţei dreptului – jurisprudenţa.
- Formator: Ursu Viorica
Dreptul civil este o ramură de mare complexitate care încorporează norme ce reglementează un larg spectru de relaţii sociale cu caracter patrimonial şi personal nepatrimonial. Din dreptul civil s-au separat mai multe instituţii, apărute ca un drept special, şi care în prezent sînt sau pretind a fi ramuri distincte de drept (dreptul afacerilor, dreptul familiei, dreptul proprietăţii intelectuale ...) şi care împreună formează un tot unitar, numit în doctrină „dreptul privat”. Pentru acestea, dreptul civil continuă să fie fundamentul dreptului comun; or, normele acestuia sînt aplicabile ori de cîte ori normele speciale nu prevăd altfel.
Complexitatea, diversitatea şi frecvenţa raporturilor juridice civile solicită celor care aplică legislaţia, în special judecătorilor, procurorilor avocaţilor, cunoştinţe profunde ale legislaţiei şi ale practicii judiciare, abilităţi de interpretare pentru a elabora soluţii adecvate litigiilor civile.
Studiul Dreptului civil, îndeosebi al instituţiilor „Părţii Generale”, dar şi al drepturilor reale principale şi al teoriei generale a obligaţiilor are un rol deosebit pentru formarea unui jurist de carieră, iar aceasta se învederează mai cu seamă în formarea unui sistem de gîndire specific, de logică juridică, în temeiul căreia orice jurist, inclusiv judecător, procuror, trebuie să se poată orienta în găsirea unor soluţii legale. Or, găsirea unor soluţii corecte se impune chiar şi pentru situaţiile care nu sînt reglementate expres; pe de o parte, legea materială (Codul civil) prevede că drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, iar, pe de altă parte, legea procesuală (Codul de procedură civilă) dispune că nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare.
Prelegerile la Dreptul civil sînt adresate audienţilor Specialitatii Drept Patrimonial al UTM şi vor avea următoarele obiective:
- actualizarea legislaţiei în materie, dat fiind caracterul dinamic al reglementărilor instituţiilor juridice care aparţin dreptului civil;
- identificarea problemelor teoretice şi practice privind „materia civilă” în scopul interpretării şi aplicării corecte a dispoziţiilor legale;
- prezentarea şi analizarea instituţiilor dreptului civil în mod interdisciplinar datorită legăturilor existente între acestea şi alte instituţii, norme juridice de drept privat şi de drept public;
- realizarea unei mobilităţi în gîndirea juridică a audienţilor de justiţie necesară identificării, interpretării şi aplicării dispoziţiilor legale la cauzele comerciale deduse judecării.
- Formator: Ursu Viorica